Tare-i frumoasă Riga și mândră. Mândră, dar fără a fi încrezută. Își vorbesc limba, nu au “împrumutat” rusa. Bine, vei găsi meniurile la restaurante și în rusă, dar pe străzi îi vei auzi vorbindu-și propria limbă. În cele 4 zile în care am stat în Riga am auzit doar de două ori vorbindu-se rusă în preajma mea, ceea ce nu mi s-a întâmplat, de exemplu, în Tallinn, unde rusa se auzea la tot pasul. Și par oameni direcți. În “Muzeul Ocupației Letoniei” vei afla din fotografii și scurte descrieri cam cum au stat lucrurile cu prima ocupație rusă, cu ocupația germană și cu cea de a doua ocupație rusă. Cum au renăscut de fiecare dată, cum nu au renunțat la gândul libertății niciun moment.

Și ca să nu depășesc încă ideea de muzeu, cel al orașului este absolut minunat. Interactiv, cu o arhitectură deosebită, plin de informații utile, un filmuleț haios proiectat pe un perete îți povestește istoria Rigăi și a Letoniei în elementele ei esențiale, alte efecte vizuale te scot din cotidian. Te va face să ieși cu zâmbetul pe buze la final și să te bucuri încă o dată că ai ajuns în acest oraș.

Ce mi-a mai plăcut în Riga? Păi mi-au mai plăcut micile ateliere, ateliere în care vei găsi tot felul de trebușoare artizanale și din care eu nu am reușit să scap fără să cumpăr două păpuși. Iar pe una din străduțele cu ateliere am găsit și un wine bar în care erai îmbiat să încerci alături de vinurile franțuzești și vinuri din… România și Republica Moldova.

Eu am fost în anul în care Riga a jucat rolul Capitalei Culturale Europene. În 2014 adică. Poate că și din acest motiv străzile erau foarte animate, nu-mi dau bine seama. Dar în mod cert este un oraș care trăiește. Sunt prea faini oamenii ca să nu fie așa.

Este frumoasă tare Riga și de la nivelul pașilor, și de la cel al aripilor. Am luat într-o zi masa agățată fiind de cârligul unei macarale și am putut să o privesc de sus în jos. Ce elegantă! Ce fermecătoare! Vrei o porție zdravănă de Art Nouveau? Acesta-i locul! Plus că aproape toate clădirile sunt într-o stare ireproșabilă, au fost restaurate, renovate, nu-ți mai dezlipești ochii de la ele. Au pus la pământ sovieticii “Casa capetelor negre”, adică a breslei negustorilor medievali necăsătoriți? Au refăcut-o letonii folosind planul ei original din secolul al XIII-lea.

Și mi-au mai plăcut verdele parcului Kronvalda, plimbarea cu barca prin același parc, bomboanele de ciocolată Laima (aduc cu bomboanele Bucuria), curticica unei librării de limbă engleză care mi-a amintit de “Librăria din fundul curții” din București. Și da, m-aș mai întoarce. 😀