Mirosul acestei dimineți m-a trimis cu gândul la o alta. O dimineață de vară pe care aș retrăi-o la nesfârșit. Împresurată de vii cu struguri aproape pârguiți și frunze pe care încă mai stăruia roua, cu nasul tot băgat în aburii cafelei și cu ochii pe prăjiturile pregătite de Sabrina chiar în acea dimineață. Toate astea se întâmplau într-o curte pe Monte Titano în San Marino. În curtea pensiunii “Chez Nous B&B” mai exact.

Știi sentimentul acela când te trezești și parcă ai mai lenevi un pic în pat, dar te trage un miros irezistibil de nas până în bucătărie și te așază pe scaun la masă? Ei, cam așa am pățit eu în fiecare dimineață petrecută în casa Sabrinei și a lui Alberto. Camera cozy, aranjată cu mult bun gust mă ținea de-o mână, aromele care-mi intrau pe sub ușă mă țineau de cealaltă. Și finalmente cedam aromelor.

Așa că ieșeam pe terasă pregătită să ronțăi biscuiți și galete, să mă bucur de omletă și de iaurt, de ouăle ochiuri și de salata de roșii cu frunze proaspete de busuioc, de miere și de prăjiturile cu nucă, de sucul de portocale abia stors și de dulcețuri. Toate făcute de mâinile pricepute ale Sabrinei căreia îi sclipeau ochii când mă vedea cu câtă poftă mănânc.

Apoi dădeam liniștea casei și a grădinii pe forfota orașului în care mă ducea Alberto cu mașina și din care mă aducea înapoi tot el, pe seară. Când abia așteptam să mă dau în leagăn, să mă joc prin gard cu câinele vecinilor sau să mustăcesc împeună cu pisicile din curtea noastră. Și să zâmbesc de fiecare dată când vedeam agățată de creanga unui copac din curte inima mare pe care scrie „In questa casa sono benvenuti gli amici, il sole, il vento”.

Dacă ajungi aici, atât să ai grijă. Să nu dai perdeaua de la ușă sau pe cea de la ferestre deoparte. Altfel, îți vor intra seara în cameră niște bâzdâgănii zburătoare și gălăgioase care-ți vor strica somnul. În rest, lasă-te pe mâinile Sabrinei și ale lui Alberto, fac foarte bine ceea ce fac.

Eu i-am luat la final în brațe, i-am pupat apăsat și le-am promis că mă întorc. Și așa voi face 🙂