Vis. Unul împlinit.

Sunt locuri în care îmi doresc atât de tare să ajung, experiențe pe care să le trăiesc încât mă sucesc, mă învârtesc, mă dau și de 3 ori peste cap dacă este nevoie și până la urmă mi se întâmplă. Trinity College din Dublin este o astfel de experiență.

Am amuțit atunci când am intrat în bibliotecă, apoi m-am zgâit un lung șir de minute la pereții încărcați de cărți, mi-am umplut plămânii cu miros de lemn amestecat cu litere, iar când într-un final am reușit să mă rup și să ies în curte, am ascultat istorii și legende vechi de 4 secole povestite de un student. Așa am aflat, de exemplu, că unul dintre arhitecții universității a așteptat să se finalizeze construcția celei din Cambridge doar pentru a face Trinity College un pic mai mare. Sau că tot căutau nod în papură pentru ca în final să nu își plătească arhitecții.

Am bătut aleile campusului și m-am imaginat studentă aici. Aici unde au stat cu burta pe carte Oscar Wilde, Samuel Beckett și JP Donleavy. Ah! N-a fost să fie, dar măcar am înnoptat în campus. Și m-am bucurat de liniștea care a înlocuit încet-încet forfota de peste zi.

Bucurii care ți se vâră în suflet și n-or să-ți mai iasă de-acolo niciodată. Știu eu sigur.

Liniștea din Infern

Na, că am ajuns pe Strada Iadului. Jucăuș și plin de culoare în Iad. Plus că am dormit neîntoarsă, nu mi-a dat târcoale niciun copil de-al lui Scaraoțchi. Cel mai probabil, trecuse Ivan Turbincă înainte pe-aici și făcuse puțin curat.

O să-ți placă și ție când ajungi în Le Stanze del Carro, sunt sigură. La doi pași de Piazza Maggiore și de cele două turnuri o să găsești un Bed and Breakfast elegant și seducător ca un Casanova. Te va trece pragul și îți va servi micul dejun pe terasă unde vei avea senzația că stai cu liniștea și pacea la masă. O să tragă cu ochiul, va sesiza că nu te dai în vânt după ouăle fierte, iar a doua dimineață îți va pregăti o omletă de-o să te lingi pe degete.

Te va aștepta răbdător până te întorci tu de pe coclauri, dar cum vei ajunge, te va duce în dormitorul înțesat de povești. Nu-i cazul să îi ceri prea multe detalii, lasă-l să-ți povestească doar ce vrea el, prefă-te că-l crezi și trăiește-ți propria poveste. Vei putea face ca totul să pară și mai misterios dacă te vei ascunde după cărțile de Tarot închipuite de artistul și scenograful Emanuele Luzzati în 3 tablouri canvas.

Ieșiți pe balcon și zgâiți-vă la acoperișurile Bologniei, la oamenii care nu lasă graba să le strice treaba, doar ești în Italia, lasă soarele, iar apoi luna să vă umple camera de emoții, trăiește-le și povestește-mi și mie cum a fost 🙂

Pace, brânză și dulceață de dovleac

A venit momentul să stau într-o fostă fabrică de brânză. Os Moinhos îi zice locului, în Santo Amaro, Velas, pe insula São Jorge din Azore. Ce mi-au mai plăcut diminețile! Și nu doar pentru că atunci când deschideam ușa, îmi mai intra câte o pisică în casă, dar odată cu ea năvălea aerul proaspăt, apoi se ițea o rază de soare, iar gândul mi-o lua înaintea picioarelor către micul dejun.

Mic dejun am spus? Yummyyy 😀 Simplu și atât de gustos. Brânză, suc de portocale, clătite, dulceață de dovleac și de portocale, salată de fructe, ceai, cafea și pâine caldă. Porția aceea de energie care îți lipește un zâmbet pe față la început de zi și te provoacă să nu-l pierzi.

După-amiaza-i o bucurie s-o petreci acasă. În grădină, la un pahar de vorbă sau de vin, pe alei sau cu o pisică-n brațe. În liniștea și pacea verii.

Vară care o să te țină pe terasă și seara, o să așeze câțiva nori pe vulcanul Pico de vizavi, o să-i ridice apoi și-o să te lase să te pierzi cu ochii în apus, dar și în farfuria plină cu chestii delicioase. Pe care poate le împarți cu vreo pisică 🙂

O să dormi ca un prunc apoi, iar stelele și luna îți vor fi paznici. Bucură-te.

Dimineți

Mirosul acestei dimineți m-a trimis cu gândul la o alta. O dimineață de vară pe care aș retrăi-o la nesfârșit. Împresurată de vii cu struguri aproape pârguiți și frunze pe care încă mai stăruia roua, cu nasul tot băgat în aburii cafelei și cu ochii pe prăjiturile pregătite de Sabrina chiar în acea dimineață. Toate astea se întâmplau într-o curte pe Monte Titano în San Marino. În curtea pensiunii “Chez Nous B&B” mai exact.

Știi sentimentul acela când te trezești și parcă ai mai lenevi un pic în pat, dar te trage un miros irezistibil de nas până în bucătărie și te așază pe scaun la masă? Ei, cam așa am pățit eu în fiecare dimineață petrecută în casa Sabrinei și a lui Alberto. Camera cozy, aranjată cu mult bun gust mă ținea de-o mână, aromele care-mi intrau pe sub ușă mă țineau de cealaltă. Și finalmente cedam aromelor.

Așa că ieșeam pe terasă pregătită să ronțăi biscuiți și galete, să mă bucur de omletă și de iaurt, de ouăle ochiuri și de salata de roșii cu frunze proaspete de busuioc, de miere și de prăjiturile cu nucă, de sucul de portocale abia stors și de dulcețuri. Toate făcute de mâinile pricepute ale Sabrinei căreia îi sclipeau ochii când mă vedea cu câtă poftă mănânc.

Apoi dădeam liniștea casei și a grădinii pe forfota orașului în care mă ducea Alberto cu mașina și din care mă aducea înapoi tot el, pe seară. Când abia așteptam să mă dau în leagăn, să mă joc prin gard cu câinele vecinilor sau să mustăcesc împeună cu pisicile din curtea noastră. Și să zâmbesc de fiecare dată când vedeam agățată de creanga unui copac din curte inima mare pe care scrie „In questa casa sono benvenuti gli amici, il sole, il vento”.

Dacă ajungi aici, atât să ai grijă. Să nu dai perdeaua de la ușă sau pe cea de la ferestre deoparte. Altfel, îți vor intra seara în cameră niște bâzdâgănii zburătoare și gălăgioase care-ți vor strica somnul. În rest, lasă-te pe mâinile Sabrinei și ale lui Alberto, fac foarte bine ceea ce fac.

Eu i-am luat la final în brațe, i-am pupat apăsat și le-am promis că mă întorc. Și așa voi face 🙂

Verde crud

Ziceam că am ales să nu mă cazez în Toulouse, ci la vrea 10 minute de mers cu mașina de oraș. Pentru că mi-am dorit să respir verde. Verde este dealul pe care este construit Hôtel La Flânerie, în verde este “îmbrăcată” casa, verde este râul Garonne care șerpuiește pe lângă deal. Nu, mâța care se cocoață pe acoperiș până la fereastra ta să-ți dea bună dimineața nu este verde, dar este tare jucăușă.

Am luat în fiecare dimineață micul dejun pe terasă chiar dacă și tentația de a mă așeza lângă șemineul din restaurant era mare. Am stat cu ochii pierduți în tot ceea ce mă înconjura: păduri, râu, grădini. Mi-am băgat nasul în lavandă, iar noaptea am fost spectator la concertele date de greieri. Stând aici poți avea norocul să întâlnești și bufnițe, iepuri sau căprioare. La golf nu am fost, dar aș fi putut-o face. Au un astfel de teren care se întinde pe o distanță de 2 kilometri.

Totul este să-ți organizezi transportul pentru că nu trece nici un autobuz prin apropiere. Distanța de Toulouse nu este însă mare. 10 minute de mers cu mașina. O afacere de familie foarte frumos gândită, un hotel mic cu doar 12 camere în care nici nu se pierde intimitatea și în care se și câștigă o experiență 100% franțuzească.

Când roțile se odihnesc

12185467_10207066081384526_4585404834686739884_o

Two Wheels se numește hostelul în care am adormit și m-am trezit cât am fost în Riga. O casă de lemn construită în secolul al XIX-lea și renovată cu mult bun gust. S-a păstrat frumusețea și importanța construcției, casele de lemn din Riga fiind una din valorile ce fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Mobilierul care se potrivește de minune cu construcția este pictat cu motive tradiționale.

12185102_10207066078784461_3683391634391792975_o

Prin renovare au fost inserate însă în construcție elemente care îi dau un aer de nou, fără ca alăturarea să supere câtuși de puțin. Vechiul și noul fac casă bună aici, casă ce nu are mai mult de 10 camere, fiecare cu un design propriu.

Pe ușa mea scria Rio de Janeiro deși eram în Riga. Dar se mai poate sta în Lisabona, Tokyo, New York sau chiar în Zanzibar, fiecare cameră purtând numele unor locuri care au de spus o poveste.

10343662_10203237895082261_7764399811979441449_n

Între etaje se află o terasă pe care poți ieși, bea, de exemplu, seara un pahar de vin și asculta liniștea. Iar liniștea asta nu pleacă până dimineața, ba vei da peste ea și în timpul zilei. Este parte din atmosfera caldă și prietenoasă pe care o vei găsi aici. Locul perfect după o zi în care abia dacă ți-ai oprit picioarele din mers.

10389012_10203219580424406_6018333458864576128_n

Ceea ce face ca acest hostel să fie unul cu totul și cu totul special este faptul că el a găzduit și găzduiește foarte mulți călători pe două roți. La motocicliști mă refer, însă sunt la fel de bineveniți bicicliștii, cei care vor să parcheze pe strada pe care se află casa o mașină sau cei care ajung la hostel pur și simplu.

10460704_10203237898002334_2305856698185866053_n

Motocicliștii sunt însă oaspeții cei mai prezenți, au parcarea lor ferită de griji în spatele casei, iar o motocicletă face parte chiar din decorul interiorului clădirii. În cele 3 dimineți în care am luat micul dejun aici m-am întâlnit la masă de fiecare dată cu altă gașcă. Ajung pe seară, își lasă motocicletele deoparte, se odihnesc peste noapte, iar dimineața își continuă drumul pe două roți. Recunosc, sunt curioasă cum le-ar arăta următorul popas.

Cu ochii lipiți de stele

Am ales să stau ultima oară în Napoli la Palazzo Marigliano, o construcție care face parte dintr-un complex monumental (Domus Memini Palazzo Marigliano) administrat de o asociație culturală. Din complex mai fac parte două biserici: Chiesa di San Biagio Maggiore și Chiesa di San Gennaro all’Olmo. Dacă ieși din apartamentul tău pe hol și bagi capul pe fereastră, te trezești cu el chiar într-una din cele două biserici de care iți spuneam.

10569059_10203629156023540_7262507685948765508_nPuteau fi închiriate două apartamente. Un suite și un apartament obișnuit. L-am ales pe acesta din urmă. În ziua în care am sosit erau însă libere amândouă, iar domnul care ne-a întâmpinat ne-a întrebat dacă nu vrem ca în prima seară să dormim în suite fără niciun cost suplimentar. Am spus da așa că până la urmă am stat pe parcursul sejurului în ambele apartamente. Mi-au placut în egală măsură amândouă și mi-au plăcut mult de tot. Mobilier simplu și elegant.

10462773_10203643402779700_4747150645901005394_nUn cufăr de la 1400, o masă de la 1700. Scări interioare de lemn care abia dacă scârțâiau sub pașii noștri deși palatul a fost construit în 1512-1513.

Cu ce am rămas în minte și în suflet cel mai tare din acest loc este terasa descoperită pe care puteam ieși. Terasă amenajată pe acoperiș. Te poți așeza pe un scaun obișnuit sau pe unul de bar sau te poți întinde pe o canapea și rămâne cu ochii lipiți de cer. Ceea ce am și 10513314_10203629160623655_3062554825444242564_nfăcut. În prima seară am luat o pizza la pachet de la un local din apropiere, o sticlă de vin roșu și am stat la povești până către dimineață. Din când în când mă mai ridicam de pe canapea să privesc orașul de pe terasă, oamenii cum trec pe străduțe, cum se strigă unii pe alții, cum se îmbrățișează. Iar când mă întindeam înapoi pe canapea, auzeam doar zumzetul străzii, ochii se relipeau de cer și de stele.

O experiență pe care aș repeta-o și mâine.