Sunt locuri în care îmi doresc atât de tare să ajung, experiențe pe care să le trăiesc încât mă sucesc, mă învârtesc, mă dau și de 3 ori peste cap dacă este nevoie și până la urmă mi se întâmplă. Trinity College din Dublin este o astfel de experiență.

Am amuțit atunci când am intrat în bibliotecă, apoi m-am zgâit un lung șir de minute la pereții încărcați de cărți, mi-am umplut plămânii cu miros de lemn amestecat cu litere, iar când într-un final am reușit să mă rup și să ies în curte, am ascultat istorii și legende vechi de 4 secole povestite de un student. Așa am aflat, de exemplu, că unul dintre arhitecții universității a așteptat să se finalizeze construcția celei din Cambridge doar pentru a face Trinity College un pic mai mare. Sau că tot căutau nod în papură pentru ca în final să nu își plătească arhitecții.

Am bătut aleile campusului și m-am imaginat studentă aici. Aici unde au stat cu burta pe carte Oscar Wilde, Samuel Beckett și JP Donleavy. Ah! N-a fost să fie, dar măcar am înnoptat în campus. Și m-am bucurat de liniștea care a înlocuit încet-încet forfota de peste zi.

Bucurii care ți se vâră în suflet și n-or să-ți mai iasă de-acolo niciodată. Știu eu sigur.