Cucerită de mere

Scriu rândurile acestea iarna. Un fel de-a spune iarnă pentru că zăpada nu se grăbește să apară, iar gradele Celsius nu se grăbesc să plece. Dar să zicem că este totuși iarnă. Cum am zis, cum m-am gândit la mere coapte. Iar letonii au și ei rețeta lor. Iat-o:

8 mere dulci-acrișoare, o jumătate de cană de alune de pădure mărunțite, 3 linguri de miere, 100 ml de frișcă și o lingură de zahăr, cam acestea sunt ingredientele. Rețeta este așadar pentru 8 mere, eu am adaptat-o însă pentru două.

După ce ai spălat și șters merele, le scoți cotoarele. De preferat cu ustensila concepută în acest scop. Eu nu am avut, așa că le-am cam ciopârțit. Iar merele pe care le-am avut au fost cam strâmbe. :))

Să vedem cum stăm cu gustul însă. Vei ajunge la el după ce vei umple merele cu amestecul de alune de pădure mărunțite și miere și le vei lăsă în cuptor la copt. 20 de minute la 200 de grade Celsius.

Între timp, caramelizezi zahărul într-o tigaie, iar după ce s-a topit adaugi frișca, amestecând constant până se omogenizează, iar zahărul se topește complet în sos.

Au trecut cele 20 de minute? Poți scoate merele din cuptor, iar după ce le așezi pe farfurie și le adaugi sosul de caramel, te poți bucura de gust. Aaaaa, și de mirosul din casă. 🙂

Cu ochii larg deschiși

La atelierele cu diverse obiecte lucrate de mână îmi zboară gândul când mă gândesc la Riga. Le găsești pe străduțele din Centrul Vechi al orașului, unul mai cochet decât altul. Iar cum treci pragul vreunuia dintre ele, cum pășești parcă într-o altă lume care te întâmpină cu tot felul de istorioare.

12304265_10207210430953175_5421691645858942709_oPrin mâna aceea care naște, de exemplu, o păpușă, va ajunge la ea o parte din sufletul celui care-o zămislește. Uite-așa ochii ei mari vor începe să îți vorbească, te vor face curios să afli ce-ar mai avea de spus și numai ce te trezești ieșind din atelier cu ea de mână. Și n-ai să regreți. 🙂

Ca-n povești

10303783_10203243995154759_8641235662767746083_nCategoric, localul în care, dacă aș mai avea ocazia, aș mai lua prânzul sau cina, sau și prânzul, și cina în Riga este Restaurantul 1221. A fost construit în anul care i-a devenit nume, an în care a apărut de altfel și strada pe care se află. Prima stradă din Centrul Vechi al orașului.

Nu doar că mâncarea este senzațională, dar și ce atmosferă caldă și prietenoasă! Încă de la intrare faci cunoștință cu flora și fauna Letoniei desenată cu gust pe pereții casei, casă ce parcă-i ruptă dintr-o poveste. O poveste cu turtă dulce și castori. Povești vei auzi și când mergi la toaletă. Când ajungi la baie, te întâmpină din difuzoare voci ca cele pe care le asculți la teatrul radiofonic pentru copii.

12045457_10207066088024692_7891987662915603664_oGustul bun se simte nu doar în preparate, dar și în tot ceea ce te înconjoară, în mobier și decorațiuni. Ți-e greu să te hotărăști dacă să te așezi la o masă înăuntru, eventual lângă o fereastră cu flori, sau la o masă pe terasă, acoperit de o păturică moale și pufoasă. Te simți ca acasă, ce mai încolo și-ncoace.

10429295_10203229186664556_7125613539336195268_n

Iar acum să revin la mâncare. Plecând de la borșul rusesc, trecând apoi prin supa de varză acră cu costițe caramelizate în miere și muștar și servite cu hrean și ajungând la mielul la cuptor pe pat de grâu și dulceață de cireșe, totul este de nota 10. Cam asta am avut eu pe masă.

Dar la fel de bine poți comanda borș de somon și sturion, supă cremă de țelină cu fistic, budincă de vânat cu mere, confit de rață, friptură de vânat cu castane și sos de coacăze, ciolan de porc cu pere în sos de citrice și coriandru, file de somn la cuptor cu sos de ciuperci și asparagus gătit în unt, înghețată de semințe de dovleac sau clătite umplute cu mascarpone cărora nu le lipsește un sos de fructe de pădure. Ți-am făcut poftă? Mie da. 🙂

10383091_10203223144793513_4678359989859374075_n   10382770_10203223138513356_8753323092651824840_n

1907362_10203229181064416_3893372950683758394_n (1)Și dacă tot a venit vorba despre desert, cel pe care l-am încercat eu ia lejer nota 10+. Chocolate Fondant îi zice și îl primești împreună cu înghețată de vanilie și dulceață de cireșe.

O mâncare tradițională letonă pregătită cu atât de multă pricepere încât, atunci când părăsești localul, o pornești țintă către o librărie ca să cauți o carte bucate din care să te inspiri și tu în propria bucătărie.

Când roțile se odihnesc

12185467_10207066081384526_4585404834686739884_o

Two Wheels se numește hostelul în care am adormit și m-am trezit cât am fost în Riga. O casă de lemn construită în secolul al XIX-lea și renovată cu mult bun gust. S-a păstrat frumusețea și importanța construcției, casele de lemn din Riga fiind una din valorile ce fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Mobilierul care se potrivește de minune cu construcția este pictat cu motive tradiționale.

12185102_10207066078784461_3683391634391792975_o

Prin renovare au fost inserate însă în construcție elemente care îi dau un aer de nou, fără ca alăturarea să supere câtuși de puțin. Vechiul și noul fac casă bună aici, casă ce nu are mai mult de 10 camere, fiecare cu un design propriu.

Pe ușa mea scria Rio de Janeiro deși eram în Riga. Dar se mai poate sta în Lisabona, Tokyo, New York sau chiar în Zanzibar, fiecare cameră purtând numele unor locuri care au de spus o poveste.

10343662_10203237895082261_7764399811979441449_n

Între etaje se află o terasă pe care poți ieși, bea, de exemplu, seara un pahar de vin și asculta liniștea. Iar liniștea asta nu pleacă până dimineața, ba vei da peste ea și în timpul zilei. Este parte din atmosfera caldă și prietenoasă pe care o vei găsi aici. Locul perfect după o zi în care abia dacă ți-ai oprit picioarele din mers.

10389012_10203219580424406_6018333458864576128_n

Ceea ce face ca acest hostel să fie unul cu totul și cu totul special este faptul că el a găzduit și găzduiește foarte mulți călători pe două roți. La motocicliști mă refer, însă sunt la fel de bineveniți bicicliștii, cei care vor să parcheze pe strada pe care se află casa o mașină sau cei care ajung la hostel pur și simplu.

10460704_10203237898002334_2305856698185866053_n

Motocicliștii sunt însă oaspeții cei mai prezenți, au parcarea lor ferită de griji în spatele casei, iar o motocicletă face parte chiar din decorul interiorului clădirii. În cele 3 dimineți în care am luat micul dejun aici m-am întâlnit la masă de fiecare dată cu altă gașcă. Ajung pe seară, își lasă motocicletele deoparte, se odihnesc peste noapte, iar dimineața își continuă drumul pe două roți. Recunosc, sunt curioasă cum le-ar arăta următorul popas.

Oraș frumos, oameni și mai și

Tare-i frumoasă Riga și mândră. Mândră, dar fără a fi încrezută. Își vorbesc limba, nu au “împrumutat” rusa. Bine, vei găsi meniurile la restaurante și în rusă, dar pe străzi îi vei auzi vorbindu-și propria limbă. În cele 4 zile în care am stat în Riga am auzit doar de două ori vorbindu-se rusă în preajma mea, ceea ce nu mi s-a întâmplat, de exemplu, în Tallinn, unde rusa se auzea la tot pasul. Și par oameni direcți. În “Muzeul Ocupației Letoniei” vei afla din fotografii și scurte descrieri cam cum au stat lucrurile cu prima ocupație rusă, cu ocupația germană și cu cea de a doua ocupație rusă. Cum au renăscut de fiecare dată, cum nu au renunțat la gândul libertății niciun moment.

Și ca să nu depășesc încă ideea de muzeu, cel al orașului este absolut minunat. Interactiv, cu o arhitectură deosebită, plin de informații utile, un filmuleț haios proiectat pe un perete îți povestește istoria Rigăi și a Letoniei în elementele ei esențiale, alte efecte vizuale te scot din cotidian. Te va face să ieși cu zâmbetul pe buze la final și să te bucuri încă o dată că ai ajuns în acest oraș.

Ce mi-a mai plăcut în Riga? Păi mi-au mai plăcut micile ateliere, ateliere în care vei găsi tot felul de trebușoare artizanale și din care eu nu am reușit să scap fără să cumpăr două păpuși. Iar pe una din străduțele cu ateliere am găsit și un wine bar în care erai îmbiat să încerci alături de vinurile franțuzești și vinuri din… România și Republica Moldova.

Eu am fost în anul în care Riga a jucat rolul Capitalei Culturale Europene. În 2014 adică. Poate că și din acest motiv străzile erau foarte animate, nu-mi dau bine seama. Dar în mod cert este un oraș care trăiește. Sunt prea faini oamenii ca să nu fie așa.

Este frumoasă tare Riga și de la nivelul pașilor, și de la cel al aripilor. Am luat într-o zi masa agățată fiind de cârligul unei macarale și am putut să o privesc de sus în jos. Ce elegantă! Ce fermecătoare! Vrei o porție zdravănă de Art Nouveau? Acesta-i locul! Plus că aproape toate clădirile sunt într-o stare ireproșabilă, au fost restaurate, renovate, nu-ți mai dezlipești ochii de la ele. Au pus la pământ sovieticii “Casa capetelor negre”, adică a breslei negustorilor medievali necăsătoriți? Au refăcut-o letonii folosind planul ei original din secolul al XIII-lea.

Și mi-au mai plăcut verdele parcului Kronvalda, plimbarea cu barca prin același parc, bomboanele de ciocolată Laima (aduc cu bomboanele Bucuria), curticica unei librării de limbă engleză care mi-a amintit de “Librăria din fundul curții” din București. Și da, m-aș mai întoarce. 😀