Ești la Paris și poate că ai băut deja un pahar de șampanie pe o terasă pariziană. Cum ar fi însă să bei un astfel de pahar acolo unde șampania este la ea acasă? Și pe deasupra să mai și biciclești pe coclauri? Mie mi-a reușit această experiență primăvara trecută și mi-a lăsat un gust absolut fabulos. Parcă încă mai pișcă.

Pentru că aveam o singură zi de petrecut în Champagne, am optat pentru un tur organizat. Am plecat dimineața din Paris cu trenul până în Epernay unde ne așteptau bicicletele. Niște biciclete electrice care mie mi s-au părut cam rigide la început, dar ne-am împrietenit repede. Înainte de a porni la drum, am cumpărat câte ceva pentru picnicul de mai târziu. Și duși am fost.

Am pedalat în sus și-n jos pe lângă podgorii și prin sate atât de frumoase și de liniștite că-ți venea să te dai jos de pe bicicletă și să bați la o poartă, iar când ți s-ar fi deschis, să-ntrebi simplu: “Ce mai faceți?” Atât de cu brațele deschise pare totul. Apropo de porți, pe unele dintre ele este pictată câte o bulină. Semn că în casa respectivă se produce șampanie pentru uz propriu.

Noi am “descălecat” în Cumières, la domnul Philippe Martin acasă. Avea treabă prin grădină, dar și-a găsit timp să coboare din tractor să ne salute. Casa Philippe Martin este veche de 9 generații și deși este o casă mică de șampanie, este una dintre cele care livrează licoarea cu pricina la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Ni s-a povestit de la A la Z cum se produce șampania și am fost purtați prin pivnițe printre mii de sticle. Mie una mi-a plăcut să aflu, de exemplu, că la început se formează în sticlă o singură bulă mare, care se împarte apoi în timp în mulțimea aceea de bule mici, pișcăcioase și puse pe joacă cu gusturile și senzațiile tale.

În final, am trecut la degustare. Am încercat 3 feluri diferite de șampanie, două dintre ele fiind preferatele doamnei și domnului Philippe Martin. Minunate, atât am de spus. După degustare ne-am luat rămas bun și ne-am “reîncălecat” bicicletele, fără să uităm însă să luăm cu noi câteva sticle de șampanie pentru picnicul spre care ne îndreptam. Am urcat un deal și ne-am așezat între copaci. Am privit de acolo frumusețe de alte dealuri, case și podgorii, ne-am bucurat de soare, de gustul mâncării și de bulele șampaniei.

Ne-am urnit cu greu din loc, dar n-aveam încotro. Am repornit-o pe coclauri și ne-am oprit la mânăstirea Saint-Pierre d’Hautvillers unde Dom Pierre Pérignon a slujit și a și fost înmormântat, abație care este în prezent proprietatea Casei Moët & Chandon. Ciudat, nu? O șampanie poartă numele unui călugăr benedictin, care evita să folosească struguri din soiul Chardonnay pentru că fermentau și “stricau” vinul pe care îl producea.

La întoarcerea în Epernay ne-am oprit pentru o ultimă degustare la Casa Mercier. Am fost inițiați și aici în tainele făcutului de șampanie, iar prin pivnițele care parcă nu se mai sfârșeau am fost plimbați cu un trenuleț. Și am aflat și că Eugène Mercier, fondatorul casei, a fost inițiatorul primului film publicitar. Frații Lumière au fost cei care l-au realizat, reclama fiind, firește, făcută pentru Casa Mercier, iar în clip apare chiar fondatorul ei.

Cam așa a fost în Champagne. O zi plină de soare, biciclete, gust și bucurie.